Niciun guvern, din cele care s-au perindat la conducerea țării în ultimii 23 de ani, nu a venit cu un program coerent și care să țintească direct birocratia. Rezultatul direct al acestei nepăsări a fost suprins în diferite studii și arată că pierdem peste 200 de ore pe an cu plata a aproximativ 130 de taxe și impozite. Dacă ne-am raporta salariul mediu brut pe economie am vedea că pierdem anual cel puţin 600 de euro tot stând la cozi și completând diverse formulare. Însă preţul final este mult mai mare. Pierderea investitorilor, economia care gâfâie încercând să ajungă la un colac de salvare sau reorientarea antreprenorilor autohtoni către state mai prietenoase din punct de vedere fiscal creionează un tablou sumbru. Întrebarea este pentru cât timp România îşi va mai permite luxul de a avea în medie patru oameni care semnează o hârtie. Răspunsul este ştiut de puţini, ignorat de mulţi şi ascunde un adevăr simplu: cine controlează tot acest agregat, controlează România.
De esenţa unui aparat birocratic putred este că îi „devorează” atât pe cei care îl susţin, cât şi pe cei cu care intră în contact. Timpul pierdut în faţa unui ghişeu, nervii întinşi la maxim de funcţionarul care îţi cere să mai completezi încă un formular sau banii aferenţi taxelor şi impozitelor plătite sunt faţete ale aceluiaşi sistem.
O mostenire „grea”
Birocratia este o realitate recunoscută şi acceptată la nivel mondial, cu sublinierea că ceea ce face diferenţa dintre multitudinea de sisteme este eficienţa fiecăruia. În România, modelul birocratic iniţial a fost cel de tip fanariot: Domnitorul se instala şi înlocuia tot aparatul existent până la venirea sa cu unul propriu, ba chiar crea diferite posturi pentru cei din suita sa. Acestui sistem i-a urmat unul de tip marxist, care avea să îşi pună amprenta asupra României mai bine de patru decenii.
„Noi românii avem o moştenire foarte nesănătoasă în materie de birocraţie, produs al unui sistem sovietic de sorginte marxistă, ce împărţea munca în două categorii: productivă şi neproductivă. Munca productivă crea valori materiale în timp ce munca neproductivă era cea asociată profesorilor, avocaţilor sau funcţionarilor. A fi funcţionar era un lucru destul de grav pentru că erai văzut ca un fel de parazit al societăţii. De aici a început o adevărată psihozo a condamnării birocratului. Cel mai hulit era funcţionarul care tăia frunză la câini sau conform zicalei: doi cu mapa, unul cu sapa”, spune economistul Mircea Coşea.
Acesta consideră că această mentalitate s-a perpetuat, dar atrage atenţia asupra unui lucru: în orice stat este nevoie de birocraţie.
„În sensul propriu al termenului, birocraţia înseamnă aparat administrativ necesar. Mărimea foarte mare a acestui aparat sau inutilitatea sa, aşa cum este cazul româniei, reprezintă fenomene distincte, dar în sine, birocraţia nu trebuie condamnată. Există paliere, cum este de exemplu cel al absorbţiei fondurilor comunitare, unde numărul de birocraţi ar trebui triplat, aşa cum s-a întâmplat în Polonia”, subliniază Coşea.
După 90, fenomenul birocratic autohton a amestecat cele două sisteme, astfel încât acum am ajuns să considerăm birocraţia ca un dat cu care trebuie să coexistăm.
„Aşa zisa luptă împotriva birocraţiei a fost întotdeauna un element electoral şi nu unul concret, în programele de guvernământ. Atunci când s-a mers pe reducerea personalului public sau a salariilor nu s-a dorit de fapt reducerea birocraţiei. Ori eu fac o mare deosebire între ce înseamnă personal public şi personal birocratic. Personalul care lucrează în sectorul public este în egală măsură şi cel din Educaţie, din Sănătate sau din Justiţie. Birocraţia ţine de aparatul administrativ al statului.
În calea procesului de diminuare a acestui fenomen au existat două elemente de rezistenţă: primul se referă la faptul că o mare parte a birocraţiei reprezintă clientelă politică. Este vorba despre oamenii partidelor, care sunt „ascunşi” în astfel de poziţii pentru a fi utili partidului şi în al doilea rând pentru că există întârzieri foarte mari în direcţia unui proces spre care toată lumea civilizată a tins: informatizarea”, explică economistul.
Tabloul cenusiu al dictaturii stampilelor
Rezultatul sistemelor enunţate mai sus este foarte greu de cuantificat, însă destul de uşor de simţit, cea mai lovită clasă fiind palierul antreprenorial. Una dintre statisticile pe care studiile apărute în ultimii ani reuşeşte să le cuantifice este că e nevoie de aproximativ 200 de ore anual pentru cele peste 110 plăţi de natură fiscală ce trebuie făcute. Dacă am pleca de la salariul mediu brut, ar rezulta un cost de 600 de euro ce trebuie plătit pentru orele pierdute pe la diverse ghişee, dar fireşte că aceste costuri sunt considerabil mai mari şi depind de mărimea fiecărei afaceri.
„Un mic întreprinzător este pur şi simplu pierdut în hăţişul legislativ şi fiscal, astfel că ajunge în situaţia de a nu se putea concentra asupra afacerii pe care trebuie să o administreze. Scopul unui aparat birocratic eficient este să îl ajute pe antreprenor în sensul în care parcurgerea anumitor etape administrative să nu îi genereze costuri foarte mari sau sincope în activitate. Din această perspectivă, mai trebuie punctat un lucru: un antreprenor nu va fi încântat de faptul că are nevoie de câteva zile pentru a-şi înregistra o firmă dacă îi vor trebui apoi multe alte zeci zile pentru fiecare act pe care va trebui să îl îndeplinească”, spune consultantul fiscal Emilian Duca.
Declaraţiile acestuia vin în contextul în care pe agenda actualului Guvern se află reducerea cheltuielilor cu birocraţia şi fiscalitatea prin desfiinţarea unor tarife, avize, autorizaţii dar mai ales simplificarea cadrului legislativ. Înscriindu-se în lungul şir de guverne ce nu şi-au însoţit un astfel de obiectiv de planuri concrete, care să ţintească direct birocraţia excesivă, actuala guvernare se pare că au uitat repede propria agendă.
Cel mai elocvent exemplu în acest sens este impozitul forfetar, pe care autorităţile vor să îl introducă din a doua jumătate a anului. Acesta ar urma să fie aplicat selectiv, în domenii unde există un grad redus de fiscalizare, însă reprezintă o iniţiativă nefericită, al cărei efect va va consta în închiderea mai multor afaceri.
Măsuri de acest tip au adâncit decalajul de competitivitate existent între economia românească şi economiile statelot vecine. La finele anului trecut, în topului competitivităţii economiilor lumii realizat de Forumul Economic Mondial, România căzuse cu o treaptă, pe locul 78 din 144.
Acest raport, citit cu mare atenţie de investitorii care vor să facă afaceri în România, arăta că cei mai problematici factori pentru afaceri sunt corupţia, taxele, birocraţia ineficientă a guvernului, accesul la finanţare, legislaţia fiscală, infrastructura inadecvată şi instabilitatea politică.
„Cred ca in mare masura, comparatia cu tarile vechi din UE face ca Romania sa para in continuare o tara mult prea birocratica, insa exista progrese. Probabil cea mai importanta frana din perspectiva birocratiei administrative in Romania ramane esecul substantial in implementarea unor platforme consistente de e-government si e-administrare. Sunt convins insa ca in urmatorii ani si aceste lucruri vor fi rezolvate. Cred ca initiativele recente ale noului govern de reducere a personalului din anumite institutii ale administratiei centrale vor contribui implicit si la urgentarea programelor de e-government, in plus simpla evolutie a tehnologiei (broadband Internet, unde Romania este intre primele tari din lume in present, plati online, semnatura electronica etc) care vrand-nevrand, influenteaza si modul de operare si abordare al institutiilor de stat si ale administratiei locale, vor conduce inevitabil si la o reducere continua a birocratiei”, spune omul de afaceri Marius Ghenea.
Solutiile Europei civilizate
Suedia reuşeşte o perfomanţă greu de egalat: în această ţară antreprenorii trebuie să facă anual doar două plăţi. În regiune, state precum Bulgaria, Polonia, Turcia sau Cehia ne-au luat-o binişor înainte, din punct de vedere al uşurinţei de a derula o afacere.
„Revizuirea legislaţiei în sensul facilitării operaţiunilor de bază, profesionalizarea personalului şi informatizarea reprezintă pilonii pe care trebuie să stea un aparat birocratic eficient. Este reţeta acelor state care au iniţiat reforme în acest sens şi care acum au o administraţie eficientă”, subliniază Coşea.
Dintre cele trei măsuri enunţate de economist, cea mai dureroasă este cea a informatizării. În România s-au cheltuit zeci de milioane de euro pentru introducerea unor sisteme informatice, dar antreprenorii stau şi acum la coadă ore întregi pentru plata taxelor. Şi asta într-o Europă în care adminsitraţiile fiscale se străduiesc să crească gradul de colectare şi să reducă evaziunea fiscală, pentru a aduce cât mai mulţi bani la buget.
„Plata unei taxe prin intermediul internetului nu este o problemă. Problemele apar atunci când pui un punct sau o virgulă greşit şi Trezoreria îţi respinge plata. În loc să pună mâna pe telefon şi să lămurească o astfel de chestiune îţi resping plata. Oamenii ăia sunt puşi acolo ca să te împiedice, nu să te ajute. Aceasta este o problemă de mentalitate ce vine de sus: avem plan de amenzi, avem plan de majorări de întârziere, avem planuri pe care organele de inspecţie trebuie să le îndeplinească.
Este absurd ca în această lume a internetului tu, ca plătitor de taxe, să nu ai acces la contul tău de la Fisc, pentru a vedea ce datorii ai. S-au investit foarte mulţi bani în sisteme informatice şi în semnătura electronică, dar nu poţi vedea lista cu sumele datorate şi cele achitate,” subliniază Duca.
Acesta crede cu tărie în conceptul de „one stop shop”, adică locul unde mergi şi rezolvi toate problemele legate de taxe şi impozite.
„Un sistem simplificat de impozite şi taxe ar trebui să însemne o singură declaraţie şi o singură plată, efectuată lunar. Un astfel de sistem ar avantaja deopotrivă atât contribuabilul dar şi statul, pentru că s-ar reduce timpul şi tonele de hârtie cunsumate pentru aceste proceduri. La fel de importantă pentru o astfel de construcţie este stabilitatea legislativă. Nimic nu şicanează mai tare decât schimbarea, de la un guvern la altul, a taxelor şi impozitelor sau a modului în care acestea sunt plătite ”, spune consultantul fiscal. Duca dă ca exemplu predictibilitatea sistemelor din Vest ce nu dau peste cap planurile de afaceri ale antreprenorilor, prin schimbări dese aduse legislaţiei fiscale.
„Negarea rolului elitelor în birocraţie este un lucru grav. Acest sistem are nevoie de propriile elite, pe care să le susţină şi să le recompenseze corespunzător. Sau mai simplu spus, nu ai nevoie de oameni care abia ştiu să scrie ci de oameni care să poată concepe un nou sistem birocratic. Imaginea funcţionarului care mănâncă pe sub masă, din borcan, este o realitate de necontestat şi exprimă un adevăr simplu: acel om care nu ştie să facă altceva şi se pricepe la un singur lucru: hârtii. Se pricepe în sensul în care îţi cere să completezi un formular, dar dacă îl întrebi de ce trebuie completat nu va avea un răspuns”, subliniază Mircea Coşea.
Cel mai bun model
Birocraţia este un fenomen complex şi care captează atenţia multor economişti, în contextul amplorii şi a afectelor negative pe care le are. Studii recente arată că un sistem ideal nu există nicăieri în lume şi că fiecare structură statală centralizată are punctele sale forte sau slabe. De exemplu, în întreaga Europă trebuie să aştepţi minim o sută de zile pentru a obţine un permis pentru construcţia unui depozit. În schimb, în Statele Unite, poţi obţine acelaşi permis în aproximativ 40 de zile. În schimb, ca să îţi plăteşti taxele în SUA ai nevoie de vreo 180 de ore pe an, în timp ce în Marea Britanie sau Irlanda acest indicator abia dacă depăşeşte 100 de ore.
„Am avut două experienţe distincte, din punct de vedere al birocraţiei. Am întâlnit un sistem birocratic lent şi încâlcit în Elveţia, şi un sistem foarte bine pus la punct în Belgia. Şi ca să vă dau un exemplu, în câteva ore rezolvai complet chestiunile ce ţineau de închirierea unui apartament. Acolo, funcţionarul de la ghişeu era ajutat de un sistem informatic foarte bine pus la punct şi lucrurile se mişcau foarte repede”, spune Coşea.
Specialiştii din domeniul fiscal consideră că cel mai important minus al sistemului birocratic românesc este lipsa de viziune. Şi asta în contextul în care au loc schimburi de experienţă în care funcţionarii români pot vedea cum funcţionează alte sisteme birocratice, însă totul fără niciun rezultat concret.
„Cel mai important pas pe calea reformării sistemului birocratic îl reprezintă asumarea la nivel politic a unui ste de măsuri. Şi când mă refer la asumare, vreau să spun că e nevoie de cel puţin trei guverne succesive care să continue implementarea unui set bine definit de măsuri”, subliniază Coşea.
Un astfel de proiect pare imposibil de implementat, având în vedere comportamentul de până acum al celor care s-au succedat la putere. Cel care îşi va asuma o astfel de reformă va fi sacrificat politic, deoarece de esenţa birocraţiei este că se hrăneşte cu propriile-i rezultate.
„Am crezut aproape toată viaţa că atunci când vorbim despre birocraţie lucrurile sunt ţinute voit în această manieră. Acum însă cred că este şi o chestiune de caracter, de comoditate, în sensul în care unul face o parte, altul încă o parte şi fiecare birou are un şef care la rândul său mai are un şef. Este un proces ce ţine ce structura noastră, în mare parte orientală. Nu trebuie scos din calcul că acest sistem este voit întreţinut pentru a exista în această formă. Pentru că dacă eşti o forţă politică zdravănă ai în mână un sistem pe care îl poţi controla destul de uşor. Acum, la final de carieră, cred că generaţiile trebuie să se schimbe cât mai repede. Oricât am fi de buni, avem anumite tare de care nu putem scăpa şi e nevoie de tineri ca lucrurile să se schimbe”, conchide Coşea.
Usurinta în a derula o afacere
Începerea unei afaceri – locul 63 din 183 de ţări
Etape ce trebuie parcurse – 6
Timp – 14 zile
Plata taxelor – poziţia 154 din 183 de ţări
Număr de taxe – 113
Timp alocat – 222 de ore
Top 10 cele mai putin birocratice state
1. Singapore
2. Hong Kong
3. Noua Zeelanda,
4. SUA
5. Danemarca
6. Norvegia
7. Marea Britanie
8. Coreea de Sud
9. Islanda
10. Irlanda
Sursa: incomemagazine.ro