Hartie, sticle goale, baterii descarcate, doze de aluminiu – pentru asa-numitul management al deseurilor, Ministerul Mediului se asteapta la investitii de 8 miliarde de euro inainte si dupa integrarea in UE asa ca, urmeaza, cateva povesti de succes: afaceri verzi.
In Romania, aceste afaceri din domeniul mediului se rezuma la cateva povesti de pionierat si la mii de oportunitati. De cand cu aderarea, protectia mediului a devenit – din preocupare de lux – unul dintre cele mai prolifice domenii pentru viitoare afaceri. Cu toate acestea, investitiile in domeniu se misca greoi. Cu putin timp in urma, Romania a fost atentionata de Comisia Europeana ca mediul este unul dintre cele sapte pietroaie care atarna de gatul tarii in directia opusa aderarii la UE.
La aceasta situatie s-a ajuns tocmai din lipsa investitorilor. Pentru ca lipsa investitiilor inseamna lipsa infrastructurii, care inseamna imposibilitatea aplicarii legilor. Fie ele cu luciu european. Insa oportunitatile rasar una cate una, iar managementul deseurilor pare cel mai profitabil, depasindu-l pe cel al apelor, aerului sau solului. Din acest motiv, investitiile in acest segment sunt asteptate aproape exclusiv din sectorul privat.
Korodi estima la jumatatea lunii mai ca aceste investitii vor insuma cam opt miliarde de euro. O luna mai devreme, suma fusese evaluata de ministerul pe care secretarul de stat il reprezinta la cinci miliarde, iar in 2004, cand elabora Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor, la nici patru miliarde. Nu e de mirare ca ministerul se fastaceste cand e vorba de estimari, spune Dragos Dima, un antreprenor care va investi pana la toamna peste 500.000 de euro intr-o afacere proprie de management al deseurilor. Lipsa infrastructurii in domeniu nu a permis crearea unui sistem coerent al informatiilor, facand ca evaluarile sa fie pure intuitii.
Ministerul Mediului nu stie exact cata hartie s-a reciclat si sub ce tipuri, explica Dima. Inexistenta infrastructurii creeaza rupturi in fluxul informational. Spui tu ca ai reciclat atata, dar ne intoarcem la Moromete: «Pe ce te bazezi»?Nu pe intuitia lui sau pe a ministerului s-a bazat Dima cand s-a hotarat sa investeasca in managementul deseurilor. Daca ii ceri sa-si descrie afacerea, va folosi patru cuvinte: o foarte buna oportunitate. Apoi iti va explica logic cum va scoate bani din deseuri. Va colecta, sorta si valorifica toate tipurile de ambalaje, baterii, cartuse si tonere de imprimanta. Va gestiona, cu alte cuvinte, un sistem integrat de management al deseurilor. Principalii lui clienti vor fi retailerii, de la care va prelua ambalajele pentru a le vinde procesatorilor fie in tara, fie in strainatate. O alegere mai buna nici ca se putea, avand in vedere ca numarul retelelor de magazine va creste considerabil in urmatorii doi ani cand vor intra pe piata Kaufland, Tengelmann, Real (divizia de hipermarket a grupului Metro) si Baumax (o retea austriaca de bricolaj).
Cu cei prezenti, Dima a vorbit deja. Unii sunt interesati, altii urmeaza sa se intereseze, iar altii au spus ca, daca nu-i obliga legea, nu fac nimic, povesteste antreprenorul. El stie insa ca afacerea lui va functiona din toamna. Un singur model de astfel de afacere exista in prezent in Romania (Eco Rom Ambalaje SA). Producatorul alimentar Scandia Romana, membru al societatii din aceasta primavara, plateste o taxa prin care i se garanteaza ca ambalajele pe care le produce – odata devenite deseuri – sunt colectate si reciclate de agenti autorizati. Conform legislatiei romanesti in vigoare, companiile producatoare au obligatia de a recicla 20% si de a valorifica 30% din cantitatea de ambalaje rezultate in urma activitatii lor (de exemplu, tabla de la conserve, eticheta ambalajului, folia de ambalare a baxurilor). In cazul in care nu recicleaza aceste cantitati – care vor creste la un total de 66% in acest an pentru a se conforma prevederilor UE – companiile trebuie sa achite o suma compensatoare catre stat de 5.000 de lei pe kilogram.
Asta nu inseamna insa ca deseurile vor fi colectate si reciclate, atentioneaza Sorin Bozdog, directorul comercial al Scandia. Sisteme integrate de management al deseurilor nu exista in Romania decat in cateva orase, prin proiecte-pilot. In Piatra-Neamt, de exemplu, pana in luna ianuarie a anului viitor, vechiul sistem de colectare si depozitare a deseurilor solide va fi inlocuit cu unul modern, ecologic. Reciclarea va deveni una dintre principalele destinatii ale deseurilor in acest oras, anuland suprematia gropii de gunoi. Sortarea va fi facuta atat la domiciliu, de catre fiecare locuitor al orasului, cat si prin statii de sortare. Pretul proiectului: 16 milioane de euro, platiti de guvernul danez, guvernul roman si primarie.
Pentru acoperirea unui intreg judet, un astfel de proiect ar avea nevoie de 30 – 35 de milioane de euro, estimeaza Viorel Marcu, directorul Asociatiei Romane de Salubritate (ARS). Nu e de mirare ca lucrurile avanseaza greu. Dar timpul alocat de UE Romaniei nu mai permite intarzieri. Pana in 2007, toate cele 249 de gropi de gunoi neconforme trebuie inchise, in locul lor urmand sa ne descurcam cu 50 de depozite ecologice mari si 15 mai mici pentru zonele izolate, pe care trebuie sa le construim intre timp (momentan exista 16 depozite conforme). Diferenta e mare. Si va trebui amortizata cumva.
Cum? Va trebui sa intervenim cu reciclarea, recuperarea si revalorificarea, altfel presiunea asupra acestor depozite va fi foarte mare, spune Dragos Dima, antreprenorul care din toamna vrea sa scoata bani din deseuri. In urma acestor procese, doar 20% din deseuri vor mai lua drumul depozitelor. Ceea ce nu se recicleaza poate fi folosit pe post de combustibil pentru fabricile de ciment si, pe viitor, chiar pentru termocentrale. Chiar daca duce lipsa de statii de reciclare, Romania si-a facut calculele si stie cat costa. O unitate de regenerare a plasticului cu o capacitate de 7 kilotone va costa intre 1,12 – 1,68 milioane de euro, spune Elena Dumitru, director al Directiei de Management al Deseurilor si Substantelor Chimice Periculoase din cadrul Ministerulului Mediului si Gospodaririi Apelor (MMGA).
Daca ne referim strict la reciclarea PET-urilor, in Romania nu exista un reciclator care sa obtina PET alimentar din deseuri de PET. Ca atare, Romania importa an de an PET alimentar in valoare de 80-100 de milioane de euro (PET-ul, fiind un produs vandut la bursa, are un pret volatil). In Romania, acest produs este doar colectat, compactat sau facut fulgi si trimis la export in special in tari din Asia de Sud-Est (China este un mare consumator de deseuri de PET).
Reciclatorii nu s-au incumetat inca sa investeasca in Romania pentru ca PET-ul ar trebui colectat selectiv in functie de culoare, iar infrastructura pentru colectarea selectiva lipseste. La fel de neselectiv e colectata si hartia. Din acest motiv, duzina de categorii de hartie reciclate in Germania se reduc in Romania la o singura categorie, spune Dragos Dima. Se amesteca cartonul cu hartia grafica si cu hartia de ziar, explica antreprenorul. Din ce se recicleaza, se mai pot face hartie igienica, servetele si hartie de ziar. Nu hartie grafica.
Totusi, Romania a facut un pas inainte anul trecut in ce priveste reciclarea hartiei, spune Elena Dumitru de la MMGA: daca pana acum doi ani toate cele 220 de mii de tone de hartie reciclata erau importate, la sfarsitul anului trecut fabricile au colectat jumatate din aceasta cantitate din tara, platind un pret dublu fata de cel platit pentru importuri. Dumitru explica fenomenul: Au inteles necesitatea eliminarii deseurilor din Romania. Adevarul e la mijloc: legislatia pentru importul de deseuri s-a modificat intre timp, facand mai avantajoasa gestionarea deseurilor din tara.
Alte oportunitati: in Romania nu exista facilitati nici pentru reciclarea materialelor compozite (vezi Tetra Pack-urile, compuse din hartie, plastic si aluminiu), fapt pentru care aceste deseuri sunt exportate. Pentru reciclarea cutiilor de aluminiu de la bere si racoritoare si-au anuntat interesul cateva companii din Austria si Australia, spune Dumitru de la MMGA, dar, inainte de a investi, companiile asteapta dezvoltarea sistemelor de colectare selectiva care le pot asigura materia prima. Cat despre ambalajele de sticla, statisticile Ministerului Economiei si Comertului pe 2004 aratau ca numai 16% din totalul de 300.000 de tone au fost recuperate.
Daca vrei sa afli rentabilitatea unei afaceri in domeniul gestionarii deseurilor, expertii iti vor spune ca e o afacere profitabila, dar in timp, ca orice investitie in mediu. Profitul variaza in functie de volumul activitatilor si poate fi intre 5-10%, spune Viorel Marcu, directorul ARS.Mai mult, toate afacerile din domeniul mediului se inlantuie si o veriga lipsa face ca intreg sistemul sa fie nerentabil. Nu e un one-man show, spune Dima. Totul depinde de colectarea selectiva la sursa – adica de vointa fiecarui cetatean de a-si separa gunoiul menajer in sticlele la sticle, plasticul la plastic, hartia la hartie si asa mai departe, toate aruncate in containere separate.
In Slovenia, o tara de zece ori mai mica decat Romania – si ca numar de locuitori si ca suprafata – managementul deseurilor este inca o mare problema. Pana in 2007, noul membru UE ar trebui sa aiba 12 centre regionale de management al deseurilor. Dar nu le va avea, din lipsa de fonduri, spune Sasa Petejan, ziarista la principalul cotidian sloven. Va primi penalitati? Nu cred, intotdeauna poti prelungi deadline-ul, spune ziarista. Managementul deseurilor e in proprietatea statului si nu constituie un sistem uniform pentru intregul stat. Colectarea selectiva se face doar in anumite zone. Iar unde se face, este o chestie de optiune pentru cetatean. Langa cele trei-patru containere specializate, este prezent intotdeauna un altul pentru diverse, unde arunca cei care nu vor sa ajute la sortarea deseurilor. Cei care vor sa ajute isi asuma si ocupatia zilnica de a spala sticlele sau PET-urile. Ce nu e spalat nu se refoloseste, spune Petejan.
O alta problema a Sloveniei este ca nu are inca o strategie in domeniu. Deseurile sunt mereu prea multe pentru depozitele existente. Am acceptat niste tinte inainte sa stim ce avem, spune Petejan. O solutie ar fi reducerea ambalajelor produse, iar unii dintre producatorii de pasta de dinti din Slovenia au venit in intampinarea acestei idei renuntand la ambalajul de carton pentru pasta. Reducand cantitatea de ambalaje, isi reduc si costurile de gestionare ulterioara a deseurilor de ambalaje, de care sunt responsabili.
Aceasta solutie ar putea contracara teoria conform careia, pe masura ce nivelul de trai intr-o tara creste, creste si cantitatea de deseuri dintre granitele ei.
In Romania, producatorii n-au ajuns inca la asemenea cutezatoare ganduri, dar nevoia de a economisi ii va aduce tot aici. Si bine ar fi, pentru ca deseurile menajere in Romania nu vor fi incinerate, doar depozitate, ceea ce va duce, mai devreme sau mai tarziu, la suprasolicitarea depozitelor. Argumentul pentru lipsa incineratoarelor pentru deseuri municipale este pur financiar, explica Elena Dumitru de la MMGA.
Din experienta statelor membre s-a observat ca investitiile sunt foarte costisitoare pentru un incinerator pentru deseuri municipale care sa recupereze energia si sa se alinieze conditiilor de emisii impuse de UE, spune Dumitriu. Costul de constructie a unui incinerator poate ajunge la zeci de milioane de euro si se va repercuta in buzunarul cetateanului. In UE, eliminarea prin incinerare ajunge la un cost de circa 240-250 de euro pe tona, pret pe care intr-adevar il suporta cetateanul. Incineratoarele lor sunt cu recuperare de energie, cu care se poate asigura apa calda sau incalzirea, dar din punct de vedere al suportabilitatii costurilor s-a ales ca alternativa pentru Romania depozitarea in conditii ecologice si cu minimizare de cantitate de deseuri, explica Dumitru.
Incineratoarele neconforme existente in Romania vor fi inchise. In 2004 au fost inchise 56, in acest an vor mai disparea 54, si in 2006, inca 100. Doar deseurile periculoase vor fi incinerate in Romania. Atat cele industriale cat si cele medicale. In prima categorie se inghesuie deja antreprenorii, desi, pana de curand, mai-nimeni nu si-a manifestat interesul.
Conform unor date furnizate de Ministerul Mediului, antreprenorii vor sa construiasca foarte multe incineratoare de capacitati mici care, insumate, ar depasi potentialul de 60.000 de tone de deseuri periculoase industriale generate in Romania. Acest lucru nu va fi posibil, deoarece capacitatea minima a unui incinerator va trebui sa fie de 10.000 de tone pe an. In Bucuresti, un astfel de incinerator apartinand companiei Iridex e in faza finala de eliberare a autorizatiei de mediu. Capacitatea actuala a incineratorului este de 6.500 de tone, dar compania isi va dubla capacitatea pana la inceputul anului 2008, spune Elena Dumitru. Pentru incineratoare pot fi accesate fonduri europene, spune Attila Korodi de la Ministerul Mediului.
Pentru cele circa 35.000 de tone anuale de deseuri medicale periculoase, care trebuie gestionate separat, exista momentan patru incineratoare conforme, cele neconforme (crematoriile) urmand a fi inchise. Cel mai recent inaugurat incinerator, singurul care nu foloseste arderea, ci sterilizarea uscata la o temperatura de 150 de grade Celsius, este Stericare (parte componenta a Stericare Olanda). Povestea incineratorului e cosmopolita: un patent britanic adus in Romania printr-un proiect romanesc pe bani irlandezi.
Incineratorul reprezinta o investitie de aproape 4 milioane de euro si are cea mai mare capacitate de procesare din tara: doua tone pe ora (16-17 mii de tone pe an, cu marja de revizie). Cat platesc spitalele? Un euro pe kilogram pentru pachetul intreg de servicii. Cele trei spitale care au incheiat contracte cu Stericare dau de lucru companiei doar o jumatate de ora pe saptamana. Dar compania e increzatoare in cresterea afacerii. Pana la sfarsitul lui 2006, Stericare Romania intentioneaza sa mai deschida trei centre de procesare: in Moldova, in Transilvania si in Banat. Pare mult pentru un potential redus de deseuri medicale periculoase, dar Liviu Balulescu, directorul de vanzari al Stericare Romania, spune ca volumul acestora va creste o data cu nivelul de trai.
De exemplu, in tari precum Anglia, Irlanda si Olanda, se genereaza 5-6 kilograme de deseuri medicale pe cap de locuitor, pe cand cifrele Institutului de Sanatate Publica indica deocamdata un volum de 1,5 kilograme pe cap de roman.
In acest moment, obiectivele Romaniei in ce priveste managementul deseurilor sunt acelea de indeplinire a procentelor de valorificare si recuperare promise Uniunii Europene. In cazul neindeplinirii lor, fondurile europene alocate scad si cresc penalitatile pentru neindeplinirea obiectivelor. Mai mult, daca nu reuseste sa adune proiectele, Romania, prin cotizatia pe care o plateste la Bruxelles, va plati proiectele care se deruleaza in alte tari, atentioneaza secretarul de stat in MMGA, Attila Korodi. Si n-am facut nimic.